Când spun „propagandă”, cei mai mulți oameni se gândesc la încercarea autorităților sau a altor organizații de a influența atitudinile, opiniile și comportamentele cetățenilor, urmând scopuri ascunse. Pe rețelele sociale asistăm și la fenomenul invers, când propaganda nu mai este direcționată de la elite către cetățeni, ci își are originea direct la nivelul cetățenilor. Renée DiResta, cercetătoare în cadrul Stanford Internet Observatory, folosește termenul de „ampligandă” pentru a descrie situația în care publicul devine un agent activ al propagandei, o rotiță utilă în mecanismul amplificării online a narațiunilor care ne modelează percepția asupra realității.
Uneori, este vorba de indicații precise, plasate strategic în grupurile online de tip echo chambers, în care membrii luptă orbește pentru o cauză. Din experiența directă a lui DiResta, în astfel de grupuri sunt orchestrate adevărate strategii de propulsare a anumitor #-uri cheie, în momente-cheie. Utilizatorii obișnuiți se implică din convingere personală, dar la inițiativa „agitatorului”. În alte cazuri, influencerii din mediul online identifică o mișcare spontană pe rețelele sociale și o preiau din mers, dirijând-o în avantajul agendei proprii de comunicare. De aceea, trebuie să manifestăm prudență față de curentele de opinie care par că s-au născut organic, la nivelul diverselor comunități online, și se răspândesc cu viteză. Un semn de întrebare trebuie să ne ridice și postările aproape identice ca formă și conținut, care ne parvin din surse diferite. În aceste cazuri, este posibil să se fi căzut în capcana ampligandei.
Citește mai mult:
theconversation.com – We are all propagandists now
cigionline.org – The Business of Computational Propaganda Needs to End